DIMINUTIVÁ, diminutivéz, vb. I. Tranz. (Lingv.) A face să devină diminutiv, a forma diminutive. – Din fr. diminutiver.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMINUTIVÁT, -Ă, diminutivaţi, -te, adj. Care a devenit diminutiv. – V. diminutiva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMINUTIVÁ vb. tr. a deriva cu ajutorul sufixelor diminutivale. (< fr. diminutiver)
(Marele dicţionar de neologisme)
diminutivá vb., ind. prez.1 sg. diminutivéz, 3 sg. şi pl. diminutiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMINUTIVÁT, -Ă, diminutivaţi, -te, adj. Care a devenit diminutiv. – V. diminutiva.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Marele dicţionar de neologisme)
diminutivá vb., ind. prez.1 sg. diminutivéz, 3 sg. şi pl. diminutiveáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)