dimorfism
DIMORFÍSM s.n. 1. Proprietate a unei substanţe de a cristaliza în două forme deosebite. 2. Existenţa a două forme distincte la una şi aceeaşi specie de animale sau de vegetale (în funcţie de sex, de sezon etc.). – Din fr. dimorphisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMORFÍSM n. 1) biol. Existenţa a două tipuri structurale la aceeaşi specie de animale sau de vegetale. 2) chim. Proprietate a unor substanţe de a cristaliza în două forme deosebite. /<fr. dimorphisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIMORFÍSM s.n. 1. Însuşire pe care o au unele substanţe chimice sau unele minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. Existenţa la aceeaşi specie animală sau vegetală a două forme specifice distincte. [< fr. dimorphisme, cf. gr. dis – dublu, morphe – formă].
(Dicţionar de neologisme)
DIMORFÍSM s. n. 1. însuşire a unor substanţe sau minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. (biol.) prezenţa în aceeaşi specie a unor caractere distincte, proprii celor două sexe. (< fr. dimorphisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
dimorfísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIMORFÍSM n. 1) biol. Existenţa a două tipuri structurale la aceeaşi specie de animale sau de vegetale. 2) chim. Proprietate a unor substanţe de a cristaliza în două forme deosebite. /<fr. dimorphisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIMORFÍSM s. n. 1. însuşire a unor substanţe sau minerale de a cristaliza în două forme diferite. 2. (biol.) prezenţa în aceeaşi specie a unor caractere distincte, proprii celor două sexe. (< fr. dimorphisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
dimorfísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)