dimprejur

DIMPREJÚR adv., adj. invar. – Din jur, din vecinătate. – De⁴ + împrejur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIMPREJÚR adv. Din împrejurimi; din jur. /de + împrejur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dimprejúr adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: di dim dimp dimpr dimpre

Cuvinte se termină cu literele: ur jur ejur rejur prejur