dințărit

DINŢĂRÍT s.n. (Glumeţ) Bir pe care urma să-l plătească cineva celui pe care l-a ospătat, pentru osteneala acestuia de a mesteca cu dinţii. – Dinte + suf. -ărit (după tc. diş-parasi „bani de dinţi”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DINŢĂRÍT n. 1) înv. iron. Plată pe care, se spune, că o dădeau creştinii turcului care mânca în casa lor, pentru că şi-a obosit dinţii. 2) Plată pe care cineva o cere în glumă de la persoana la care a mâncat pentru că şi-a obosit dinţii. /dinte + suf. ~ărit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dinţărít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)