dințătură dex - definiţie, sinonime, conjugare

dințătură

DINŢĂTÚRĂ s.f. Parte dinţată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimţilor de pe marginea unei mărci poştale. – Dinţa + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

dinţătúră s. f., g.-d. art. dinţătúrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di din dint dinta dintat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura tatura