dințar dex - definiţie, sinonime, conjugare

dințar

[Sinonime]
DINŢÁR, dinţare, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinţii ferăstrăului de o parte şi de alta a pânzei lui. 2. Grătar în dreptul scocului morii. – Dinte + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DINŢÁR ~e n. 1) Instrument pentru reglarea dinţilor unui ferăstrău. 2) Grătar aşezat în faţa scocului morii care opreşte pătrunderea murdăriei ce vine pe apă. /dinte + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DINŢÁR, dinţáre, s.n. 1. Unealtă cu care se înclină dinţii ferăstrăului de o parte şi de alta a pânzei. 2. Grătar în dreptul scocului morii, care opreşte pătrunderea corpurilor aduse de apă.
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

dinţar, -ăreasă, dinţari, -ărese s.m., s.f. medic stomatolog. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

dinţár (unealtă) s. n., pl. dinţáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DINŢÁR s. v. călcător, ceapraz.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di din dint dinta

Cuvinte se termină cu literele: ar tar ntar intar