dințat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DINŢÁ, dinţéz, vb. I. Tranz. A face dinţi (2) pe marginea unui obiect. – Din dinţat (derivat regresiv) sau din dinte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DINŢÁT, -Ă, dinţaţi, -te, adj. Cu dinţi; crestat sau tăiat în formă de dinţi; zimţat. – Dinte + suf. -at.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DINŢ//Á ~éz tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinţi. /Din dinţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DINŢÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DINŢA. 2) reg. (despre persoane) Căruia îi place să se certe; clonţos; certăreţ. /dinte + suf. ~at
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dinţá vb., ind. prez. 1 sg. dinţéz, 3 sg. şi pl. dinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DINŢÁ vb. v. zimţui.
(Dicţionar de sinonime)

DINŢÁT adj. v. zimţuit.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di din dint dinta

Cuvinte se termină cu literele: at tat ntat intat