dinainte
[Sinonime]
DINAÍNTE adv. 1. (Local) În faţă, înainte. ♢ Loc. adj. De dinainte = aflat în faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţă cuiva; a acorda cuiva o deosebită consideraţie. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ♢ Loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DINAÍNTE adv. 1) În spaţiul aflat în faţă; înainte; anterior. ♢ Pe ~ prin faţă. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu îndrăzni să se arate în faţa cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut să spună. 2) Dintr-o perioadă trecută; de mai demult; de mai înainte. Hotărât ~. 3) Din timp. A se pregăti de ceva ~. /de + înainte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ Loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ Expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ Loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte.
(Dicţionarul limbii române moderne)
dinainte adv. din epoca comunistă, dinainte de 22 decembrie 1989. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
de dinaínte prep. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dinaínte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DINAÍNTE adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. anterior. 2. adj. invar. v. anterior. 3. adv. înainte. (Îi pun ~ mâncarea.)
(Dicţionar de sinonime)
SCAUNUL DE DINAÍNTE s. v. gresie, perinoc.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dinainte ≠ dinapoi, dindărăt
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DINAÍNTE adv. 1) În spaţiul aflat în faţă; înainte; anterior. ♢ Pe ~ prin faţă. A nu-i trece cuiva pe ~ a nu îndrăzni să se arate în faţa cuiva. A-l lua gura pe ~ a spune ceva ce nu ar fi vrut să spună. 2) Dintr-o perioadă trecută; de mai demult; de mai înainte. Hotărât ~. 3) Din timp. A se pregăti de ceva ~. /de + înainte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
dinainte adv. din epoca comunistă, dinainte de 22 decembrie 1989. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
de dinaínte prep. + adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dinaínte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DINAÍNTE adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. anterior. 2. adj. invar. v. anterior. 3. adv. înainte. (Îi pun ~ mâncarea.)
(Dicţionar de sinonime)
SCAUNUL DE DINAÍNTE s. v. gresie, perinoc.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Dinainte ≠ dinapoi, dindărăt
(Dicţionar de antonime)