dinamic dex - definiţie, sinonime, conjugare

dinamic

[Sinonime]
DINÁMIC, -Ă, dinamici, -ce, adj., s.f. I. Adj. 1. (Mec.) De mişcare, de forţă; privitor la mişcare, la forţă. 2. Plin de mişcare, de acţiune, activ; care este în continuă (şi intensă) mişcare, evoluţie; care se desfăşoară rapid. ♢ Verb reflexiv dinamic = verb reflexiv care exprimă o acţiune ce se face cu participarea intensă sau cu un interes special din partea subiectului. El se gândeşte. Ea îşi aminteşte. ♦ (Despre oameni) Care dovedeşte forţă vitală, putere de a se afirma şi de a acţiona; energie. II. S.f. 1. Parte a mecanicii care studiază legile mişcării corpurilor ţinând seama de masele lor şi de forţele care se exercită asupra lor. 2. (Tehn.) Raport între valorile maxime şi minime ale unui semnal. 3. Dezvoltare intensă, schimbare continuă, bogăţie de mişcare. ♢ Dinamica populaţiei = totalitatea schimbărilor (cantitative) care au loc în cadrul unei unităţi de populaţie. – Din fr. dynamique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DINÁMI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de dinamică; propriu dinamicii. Electricitate ~că. Procedeu ~. 2) Care vădeşte mişcare continuă; cu proprietatea de a se mişca permanent. Alternanţă ~că. 3) (despre persoane) Care manifestă multă forţă vitală; cu spirit de acţiune pronunţat; activ. /<fr. dynamique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DINÁMIC, -Ă adj. 1. De mişcare şi de forţă, referitor la mişcare şi la forţă. 2. Plin de mişcare, de acţiune; activ. ♦ (Fig.) Energic, întreprinzător. [Cf. fr. dynamique, it. dinamico].
(Dicţionar de neologisme)

DINÁMIC, -Ă I. adj. 1. referitor la mişcare, la forţă. 2. plin de mişcare, de forţă; activ. ♢ (fig.; despre oameni) energic, întreprinzător. II. s. f. 1. parte a mecanicii care studiază mişcarea corpurilor şi forţele care acţionează asupra lor. 2. proces de dezvoltare a unor fenomene sub acţiunea anumitor factori; mişcare, schimbare. o ă populaţiei = totalitatea schimbărilor cantitative suferite de o populaţie. 3. totalitatea noţiunilor legate de intensitatea sonorităţii muzicale. ♢ disciplină care studiază aceste noţiuni. 4. (tehn.) raport între valorile maxime şi cele minime ale unui semnal. (< fr. dynamique)
(Marele dicţionar de neologisme)

dinámic adj. m., pl. dinámici; f. sg. dinámică, pl. dinámice
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DINÁMIC adj. 1. activ. (Un temperament ~.) 2. v. energic.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Dinamic ≠ static, fix, stabil, imobil
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di din dina dinam dinami

Cuvinte se termină cu literele: ic mic amic namic inamic