DINAMITÁ, dinamitéz, vb. I. Tranz. A pune dinamită (sau un alt exploziv) pentru a arunca ceva în aer; a distruge cu ajutorul dinamitei (sau al altui exploziv). – Din fr. dynamiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DINAMITÁRE, dinamitări, s.f. Acţiunea de a dinamita. – V. dinamita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DINAMIT//Á ~éz tranz. 1) A distruge cu ajutorul dinamitei sau al altui exploziv. 2) (clădiri, poduri) A arunca în aer cu dinamită sau cu alt exploziv. /<fr. dynamiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].
(Dicţionar de neologisme)
DINAMITÁRE s.f. Acţiunea de a dinamita şi rezultatul ei; distrugere, aruncare în aer. [< dinamita].
(Dicţionar de neologisme)
DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. şi pl. dinamiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dinamitáre s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DINAMITÁRE, dinamitări, s.f. Acţiunea de a dinamita. – V. dinamita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DINAMITÁ vb. I. tr. A doborî, a distruge cu dinamită. [< fr. dynamiter].
(Dicţionar de neologisme)
DINAMITÁRE s.f. Acţiunea de a dinamita şi rezultatul ei; distrugere, aruncare în aer. [< dinamita].
(Dicţionar de neologisme)
DINAMITÁ vb. tr. 1. a distruge cu dinamită. 2. (fig.) a face să sară în aer; a sabota, a împiedica, a distruge. (< fr. dynamiter)
(Marele dicţionar de neologisme)
dinamitá vb., ind. prez. 1 sg. dinamitéz, 3 sg. şi pl. dinamiteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dinamitáre s. f., g.-d. art. dinamitării; pl. dinamitări
(Dicţionar ortografic al limbii române)