dincotro
DINCOTRÓ adv. (Adesea în propoziţii interogative) – Din care direcţie, de unde, din ce parte. – De4 + încotro.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DINCOTRÓ adv. Din care parte; din ce direcţie. /de + încotro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
a aştepta să vadă dincotro bate vântul expr. a fi prudent, a sta în expectativă (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dincotró adv. (sil. -tro)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DINCOTRÓ adv. Din care parte; din ce direcţie. /de + încotro
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
dincotró adv. (sil. -tro)
(Dicţionar ortografic al limbii române)