dintâi dex - definiţie, sinonime, conjugare
DINŢÁ, dinţéz, vb. I. Tranz. A face dinţi (2) pe marginea unui obiect. – Din dinţat (derivat regresiv) sau din dinte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DINTÂI adj. invar. (De obicei precedat de „cel”) 1. Primul dintr-o serie de lucruri, fiinţe, fenomene de acelaşi fel. ♦ (Adverbial) În primul moment, (mai) întâi. 2. Primul ca importanţă, ca valoare, ca rang etc. dintre mai mulţi. [Var.: (reg.) dentăi adj. invar.] – De + întâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DINŢ//Á ~éz tranz. (obiecte) A prevedea cu crestături în formă de dinţi. /Din dinţat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DINTÂI1 adj. invar. 1) Care este primul (dintr-o serie de lucruri, de fiinţe etc. de acelaşi fel). 2) Care este primul (ca valoa-re, ca importanţă etc.). /de + întâi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DINTÂI2 adv. În primul moment; la început de toate; mai întâi. /de + întâi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dinţá vb., ind. prez. 1 sg. dinţéz, 3 sg. şi pl. dinţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dintâi num. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DINŢÁ vb. v. zimţui.
(Dicţionar de sinonime)

DINTÂI adj. invar. v. prim.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di din dint dinta

Cuvinte se termină cu literele: ai tai ntai intai