diodă

DIÓDĂ, diode, s.f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistenţă mică faţă de un sens de trecere a curentului electric şi foarte mare faţă de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ♢ Diodă tunel = diodă de construcţie specială folosită ca amplificator şi generator de oscilaţii. Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referinţă în stabilizatoarele de tensiune şi de curent. Diodă (electro)luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci când este polarizată direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIÓD//Ă ~e f. Tub electronic cu doi electrozi, folosit în radiotehnică, energetică, electronică etc. [Sil. di-o-] /<fr. diode
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIÓDĂ s.f. Tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent în timpul funcţionării. [< fr. diode, cf. gr. di – cu doi + (electr)od].
(Dicţionar de neologisme)

DIÓDĂ s. f. tub electronic cu doi electrozi, redresor de curent. (< fr. diode)
(Marele dicţionar de neologisme)

diódă (element al unui circuit electronic) s. f. (sil. di-o-), g.-d. art. diódei; pl. dióde
(Dicţionar ortografic al limbii române)