dioptru
DIÓPTRU, dioptre, s.n. (Fiz.) 1. Suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. Dispozitiv sau instrument optic care determină linia de vizare spre un punct dat. [Pr.: di-op-] – Din fr. dioptre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIÓPTRU m. Suprafaţă optică care separă două medii transparente inegal refractare. [Sil. di-op-] /<fr. dioptre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIÓPTRU s.n. 1. Suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. Dispozitiv sau instrument care determină linia de vizare către un punct anumit. [< fr. dioptre, cf. gr. dioptron – oglindă].
(Dicţionar de neologisme)
DIÓPTRU s. n. 1. suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. dispozitiv, instrument care determină linia de vizare către un punct dat. (< fr. dioptre)
(Marele dicţionar de neologisme)
dióptru s. n. (sil. di-op-), art. dióptrul; pl. dióptre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIÓPTRU m. Suprafaţă optică care separă două medii transparente inegal refractare. [Sil. di-op-] /<fr. dioptre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIÓPTRU s. n. 1. suprafaţă care separă două medii transparente cu indici de refracţie diferiţi. 2. dispozitiv, instrument care determină linia de vizare către un punct dat. (< fr. dioptre)
(Marele dicţionar de neologisme)
dióptru s. n. (sil. di-op-), art. dióptrul; pl. dióptre
(Dicţionar ortografic al limbii române)