diplomă

DÍPLOMĂ, diplome, s.f. 1. Act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc. 2. Act eliberat unui participant la o expoziţie sau la un concurs, prin care se recunoaşte calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obţinute de acesta. 3. (În evul mediu) Act prin care se acorda cuiva un titlu de nobleţe, anumite privilegii etc. – Din fr. diplôme, lat. diploma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÍPLOM//Ă ~e f. 1) Document prin care se certifică faptul că o persoană are o calificare profesională ce îi dă dreptul să poarte un anumit grad sau titlu. 2) Document de distincţie pentru merite deosebite obţinute de un participant la un concurs sau la o expoziţie. 3) ist. Act prin care se acorda sau se recunoştea un drept sau un privilegiu. /<fr. diplôme, lat. diploma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÍPLOMĂ s.f. 1. Act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♦ Act care se eliberează unui premiat, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.) 2. Act de înnobilare, de acordare de privilegii; hrisov. ♦ Cartă regală, bulă pontificală, titlu, document. [Cf. fr. diplôme, it., lat., gr. diploma].
(Dicţionar de neologisme)

DÍPLOMĂ s. f. 1. (în evul mediu) act de înnobilare, de acordare de privilegii. 2. act prin care o instituţie de învăţământ, un corp, un ordin onorific etc. conferă un titlu, un grad etc. ♢ act care se eliberează unui premiant, unui concurent (la o întrecere sportivă, la o expoziţie etc.). (< fr. diplôme, lat. diploma)
(Marele dicţionar de neologisme)

diplomă, diplome. s.f. (intl.) sentinţă de condamnare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

díplomă s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. díplomei; pl. díplome
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DÍPLOMĂ s. (astăzi rar) atestat, (fam. şi depr.) patalama. (A obţinut o ~ de studii.)
(Dicţionar de sinonime)