diplomat dex - definiţie, sinonime, conjugare

diplomat

DIPLOMÁT1, -Ă, diplomaţi, -te, adj., s.m. şi f. (Persoană) care a obţinut o diplomă. – Din fr. diplômé.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIPLOMÁT2, -Ă, diplomaţi, -te, subst., adj. I. 1. S.m. şi f. Persoană oficială care are misiunea de a întreţine relaţii cu reprezentanţii oficiali ai altor state sau de a trata în numele statului său. 2. S.m. şi f. Persoană care ştie cum să trateze o afacere, cum să se comporte într-o situaţie (pentru a-şi atinge scopurile). 3. Adj. Care este abil, subtil, şiret în relaţiile sociale; care arată, trădează abilitate, subtilitate, şiretenie; diplomatie2. II. S.n. Prăjitură preparată dintr-o cremă aromată cu rom peste care se adaugă frişcă şi fructe zaharisite. – Din fr. diplomate.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIPLOMÁ//T1 ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care a obţinut o diplomă. /<fr. diplôme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIPLOMÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) (despre persoane) Care ştie să găsească soluţii ingenioase pentru a-şi atinge scopul în diferite situaţii. /<fr. diplomate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIPLOMÁ//T3 ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană oficială care reprezintă un stat în relaţiile cu alte state. /<fr. diplomate
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIPLOMÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care deţine un titlu pe bază de diplomă. [Cf. fr. diplômé].
(Dicţionar de neologisme)

DIPLOMÁT, -Ă s.m. şi f. Persoană care lucrează în diplomaţie. // adj. 1. Care face parte din corpul diplomatic. 2. (Fam.) Care ştie să profite de anumite situaţii pentru a-şi realiza scopul. ♦ (Fam.; peior.) Dibaci, şiret, viclean. [< fr. diplomate].
(Dicţionar de neologisme)

DIPLOMÁT1, -Ă adj., s. m. f. (cel) care deţine un titlu pe bază de diplomă. (< fr. diplômé)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIPLOMÁT2, -Ă I. s. m. f. reprezentant oficial al unui stat în relaţiile cu statele străine. II. adj. 1. care ştie să profite de anumite situaţii pentru a-şi realiza scopul. ♢ (fam.; peior.) abil, dibaci, şiret, viclean. 2. (despre serviete, valize) de tipul celor purtate, la origine, de diplomaţi. III. s. n. prăjitură alcătuită din puding şi garnisită cu frişcă şi fructe. (< fr. diplomate)
(Marele dicţionar de neologisme)

diplomát adj. m.(persoană cu diplomă, din diplomaţie, abilă), s. m. (sil. -plo-), pl. diplomáţi; f. sg. diplomátă, pl. diplomáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diplomát (prăjitură) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dip dipl diplo diplom

Cuvinte se termină cu literele: at mat omat lomat plomat