DIPLOMÁTIC1, -Ă, diplomatici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Disciplină auxiliară a istoriei care cercetează diplomele şi documentele oficiale vechi şi le stabileşte autenticitatea. 2. Adj. (Rar) Care aparţine diplomelor şi documentelor oficiale vechi, privitor la aceste diplome şi documente. – Din fr. diplomatique, lat. diplomaticus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTIC2, -Ă, diplomatici, -ce, adj. Referitor la diplomaţie sau la diplomaţi2, care aparţine diplomaţiei sau diplomaţilor2. ♦ Care arată, trădează abilitate, subtilitate, şiretenie; diplomat2. – Din fr. diplomatique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de diplomaţie; propriu diplomaţiei. Corp ~. 2) fig. Care vădeşte mult tact şi iscusinţă în relaţiile cu oamenii; cu tact şi iscusinţă faţă de oameni. Răspuns ~. /<fr. diplomatique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTICĂ f. Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul diplomelor şi documentelor oficiale vechi, cu originea, conţinutul şi autenticitatea lor. /<fr. diplomatique, lat. diplomaticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la diplomaţie, de diplomat. ♢ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMÁTICĂ1 s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, cărţi şi altor documente oficiale. [Gen. -cii. / < fr. diplomatique].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMÁTICĂ2 s.f. (Rar) Diplomaţie. [Gen. -cii. / < germ. Diplomatik].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la diplomaţie, de diplomat. o corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale. 2. diplomaţie (1). (< fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
(Marele dicţionar de neologisme)
diplomátic (referitor la diplome, la diplomaţie) adj. m. (sil. -plo-), pl. diplomátici; f. sg. diplomátică, pl. diplomátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diplomátică s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. diplomáticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIPLOMÁTIC adj. (înv.) politic. (O acţiune ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTIC2, -Ă, diplomatici, -ce, adj. Referitor la diplomaţie sau la diplomaţi2, care aparţine diplomaţiei sau diplomaţilor2. ♦ Care arată, trădează abilitate, subtilitate, şiretenie; diplomat2. – Din fr. diplomatique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTICĂ f. Ramură a istoriei care se ocupă cu studiul diplomelor şi documentelor oficiale vechi, cu originea, conţinutul şi autenticitatea lor. /<fr. diplomatique, lat. diplomaticus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIPLOMÁTIC, -Ă adj. 1. Referitor la diplomaţie, de diplomat. ♢ Corp diplomatic = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat. 2. Abil, calculat. [Cf. fr. diplomatique, it. diplomatico].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMÁTICĂ1 s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, cărţi şi altor documente oficiale. [Gen. -cii. / < fr. diplomatique].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMÁTICĂ2 s.f. (Rar) Diplomaţie. [Gen. -cii. / < germ. Diplomatik].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMÁTIC, -Ă I. adj. 1. referitor la diplomaţie, de diplomat. o corp ~ = totalitatea ambasadorilor, miniştrilor şi reprezentanţilor străini care se află în capitala unui stat. 2. abil, calculat. II. s. f. 1. disciplină a istoriei care se ocupă cu cercetarea vechilor diplome, a cărţilor şi a altor documente oficiale. 2. diplomaţie (1). (< fr. diplomatique, lat. diplomaticus, /II, 2/ germ. Diplomatik)
(Marele dicţionar de neologisme)
diplomátic (referitor la diplome, la diplomaţie) adj. m. (sil. -plo-), pl. diplomátici; f. sg. diplomátică, pl. diplomátice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
diplomátică s. f. (sil. -plo-), g.-d. art. diplomáticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIPLOMÁTIC adj. (înv.) politic. (O acţiune ~.)
(Dicţionar de sinonime)