diplomaţiei
[Sinonime]
DIPLOMAŢÍE, diplomaţii, s.f. 1. Activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi diplomatici, în scopul realizării politicii externe preconizate. ♦ Comportare abilă, subtilă, şireată. 2. Carieră, profesiune de diplomat2. 3. Totalitatea reprezentanţilor diplomatici constituiţi în corp. – Din fr. diplomatie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIPLOMAŢÍE f. 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor şi formelor de activitate a reprezentanţilor unui stat în alt stat. 2) Totalitate a diplomaţilor unei ţări; corp diplomatic. 3) Funcţie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-şi atinge scopul. [Art. diplomaţia; G.-D. diplomaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. diplomatie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DIPLOMAŢÍE s.f. 1. Activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă pentru a asigura legături reciproce cu celelalte state şi a realiza obiectivele politicii sale externe. ♦ Ansamblu de metode şi de procedee folosite în domeniul relaţiilor internaţionale dintre state. ♦ Carieră, funcţie de diplomat. ♦ Totalitatea diplomaţilor. 2. Abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). [Cf. fr. diplomatie, it. diplomazia].
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMAŢÍE s. f. 1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcţie de diplomat. 3. totalitatea diplomaţilor. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie)
(Marele dicţionar de neologisme)
diplomaţíe s. f. (sil. -plo-), art. diplomaţía, g.-d. art. diplomaţíei; (manifestări) pl. diplomaţíi, art. diplomaţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIPLOMAŢÍE s. politică. (A uzat de o ~ ingenioasă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DIPLOMAŢÍE f. 1) Totalitate a mijloacelor, metodelor şi formelor de activitate a reprezentanţilor unui stat în alt stat. 2) Totalitate a diplomaţilor unei ţări; corp diplomatic. 3) Funcţie de diplomat. 4) depr. Ansamblu de manevre la care recurge cineva pentru a-şi atinge scopul. [Art. diplomaţia; G.-D. diplomaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. diplomatie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIPLOMAŢÍE s. f. 1. activitate desfăşurată de un stat prin reprezentanţii săi peste graniţă, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcţie de diplomat. 3. totalitatea diplomaţilor. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie)
(Marele dicţionar de neologisme)
diplomaţíe s. f. (sil. -plo-), art. diplomaţía, g.-d. art. diplomaţíei; (manifestări) pl. diplomaţíi, art. diplomaţíile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DIPLOMAŢÍE s. politică. (A uzat de o ~ ingenioasă.)
(Dicţionar de sinonime)