diptic

DIPTÍC, diptice, s.n. Icoană sau tablou alcătuit din două plăci legate una de alta în aşa fel încât să se poată deschide şi închide ca o carte. ♦ P. gener. Operă literară sau muzicală alcătuită din două părţi. [Acc. şi: díptic] – Din fr. diptyque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIPTÍ//C ~ce n. 1) Tablou alcătuit din două piese (plăci, panouri) legate între ele în aşa fel, încât se pot închide şi deschide ca nişte coperte. 2) Operă literară sau muzicală alcătuită din două părţi. /<fr. diptyque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIPTÍC s.n. 1. Tăbliţe cerate care se puteau închide ca o carte, folosite de romani. 2. (Arte) Piesă compusă din două panouri fixe sau mobile. [< fr. diptyque, cf. gr. diptycha].
(Dicţionar de neologisme)

DIPTÍC s. n. 1. tăbliţe cerate care se puteau închide ca o carte, la romani. 2. (arte) icoană, tablou compuse din două panouri fixe sau mobile. ♢ (p. ext.) operă literară formată din două părţi. 3. (muz.) piesă pentru orchestră simfonică, formaţie de cameră instrumentală sau vocală din două mişcări contrastante. (< fr. diptyque, gr. diptykhos)
(Marele dicţionar de neologisme)

diptíc s. n. (sil. mf. -ptic), pl. diptíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)