directivă dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. l. (Rar) Care indică direcţia, privitor la direcţie. 2. (Tehn.) Care are direcţie fixă. – Din fr. directif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIRECTÍVĂ, directive, s.f. Instrucţiune generală dată de un organ superior organelor în subordine, cu scopul de a îndruma, a orienta sau a determina activitatea, atitudinea, conduita acestora. – Din fr. directive.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIRECTÍV//Ă ~e f. Indicaţie a unui organ de conducere celor în subordine după care trebuie să se orienteze în activitatea lor. /<fr. directive
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIRECTÍV, -Ă adj. Direcţional. [< fr. directif].
(Dicţionar de neologisme)

DIRECTÍVĂ s.f. (Mai ales la pl.) Instrucţiuni, norme de lucru (date către un organ în subordine). ♦ Indicaţii generale de conduită; instrucţiuni în vederea realizării unei acţiuni. [< fr. directive].
(Dicţionar de neologisme)

DIRECTÍV, -Ă adj. 1. direcţional. ♢ (tehn.) care are direcţie fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acţiune sau o reacţie auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIRECTÍVĂ s. f. 1. instrucţiune generală, îndrumare dată de un organ superior organelor în subordine. ♢ document al unui partid politic cuprinzând principalele orientări şi obiective programatice. 2. (inform.) instrucţiune a unui program. (< fr. directive)
(Marele dicţionar de neologisme)

directív adj. m., pl. directívi; f. sg. directívă, pl. directíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)

directívă s. f., pl. directíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DIRECTÍV adj. (FIZ.) direcţional. (Raze ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DIRECTÍVĂ s. indicaţie, instrucţiune, îndrumare, normativ, normă, recomandare, (înv.) regulativ. (A respectat toate ~ele primite.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dir dire direc direct

Cuvinte se termină cu literele: va iva tiva ctiva ectiva