director dex - definiţie, sinonime, conjugare

director

director director
DIRECTÓR1, -OÁRE, directori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care dirijează sau conduce ceva, care indică direcţia. ♢ Roţi directoare = roţile din faţă ale unui vehicul, cu ajutorul cărora se stabileşte direcţia de mers. Plan director = hartă sau plan al unei regiuni la scara de 1/20000. Linie directoare = linie fixă pe care alunecă altă linie care, prin mişcarea ei în spaţiu, descrie o suprafaţă. ♦ Fig. Care indică linia de conduită, care îndrumează (activitatea). 2. S.f. Curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafeţe riglate. 3. S.n. (Elt.) Element constructiv al unei antene (2), folosit pentru mărirea directivităţii. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIRÉCTOR2, -OÁRE, directori, -oare, s.m. şi f. Persoană care conduce o întreprindere, o instituţie, o publicaţie etc. sau un sector al acestora; funcţie deţinută de această persoană. – Din fr. directeur, lat. director, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIRECT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care dirijează un domeniu de activitate. Comitet ~. 2) Care determină direcţia. Semn ~. 3) Care indică o linie de conduită. Idee ~oare. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIRÉCT//OR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care se află în fruntea unei instituţii sau întreprinderii; conducător al unei instituţii sau întreprinderi. ~ general. ~ul şcolii. ~ul uzinei. /<fr. directeur, lat. director, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIRECTÓR, -OÁRE adj. Care reglează, dirijează, care arată direcţia. ♢ Plan director = hartă la scară mică care serveşte la pregătirea operaţiilor militare. ♦ (Fig.) Care arată linia de conduită ce trebuie urmată; care dirijează activitatea într-un anumit domeniu. // s.n. Element care urmăreşte directivitatea unui sistem de antene. [Acc. şi diréctor. / cf. fr. directeur, lat. director].
(Dicţionar de neologisme)

DIRÉCTOR, -OÁRE s.m. şi f. Conducător al unei întreprinderi, al unei instituţii, al unei direcţii de minister etc. [Cf. fr. directeur].
(Dicţionar de neologisme)

DIRECTÓR1, -OÁRE I. adj. 1. care dirijează, care orientează, care trasează direcţii. ♦ roţi ~oare = roţi care permit conducerea unui vehicul. 2. plan ~ = hartă la scară mică, care serveşte la pregătirea operaţiilor militare. II. s. n. element constructiv pentru mărirea directivităţii unui sistem de antene. III. s. f. (mat.) 1. curbă pe care se sprijină generatoarele rectilinii ale unei suprafeţe conice sau cilindrice. 2. (la conice) polara unuia dintre focare. (< fr. directeur, lat. director, /III/ după fr. directrice)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIRÉCTOR2, -OÁRE s. m. f. 1. conducător al unei întreprinderi, al unei instituţii sau al unei direcţii dintr-un organ central. 2. fiecare din cei cinci membri ai Directoratului (2). (< fr. directeur, lat. director)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIRECTOR, directoare, s.m. 1. Care indică o linie de condută care îndrumează o activitate. 2. Care dirijează ceva, care indică directia. 3. persoană care conduce o instituţie, o întreprindere etc.
(Alte dicţionare)

directór (care indică direcţia) adj. m., pl. directóri; f. sg. şi pl. directoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

diréctor (persoană care conduce) s. m., pl. diréctori
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dir dire direc direct

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor ector rector