diremțiune
DIREMŢIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărţire, divorţ, desfiinţare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption].
(Dicţionar de neologisme)
DIREMŢIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărţire, divorţ. (< lat. diremptio, fr. diremption)
(Marele dicţionar de neologisme)
diremţiúne s. f., g.-d. art. diremţiúnii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DIREMŢIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărţire, divorţ. (< lat. diremptio, fr. diremption)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)