dirijare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DIRIJÁ, dirijéz, vb. I. Tranz. A conduce, a îndruma o instituţie, o organizaţie, o activitate etc. ♦ Spec. A conduce o orchestră, un cor (în calitate de dirijor). – Din fr. diriger.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIRIJÁRE, dirijări, s.f. Acţiunea de a dirija, conducere, îndrumare. – V. dirija.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DIRIJ//Á ~éz 1. tranz. 1) (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de dirijor; a conduce. 2) (orchestre, coruri etc.) A conduce în calitate de dirijor. 2. intranz. A fi dirijor; a practica ocupaţia de dirijor. /<fr. diriger
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DIRIJÁ vb. I. tr. A conduce (mai ales o orchestră, un cor); a dirigui, a îndruma. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. diriger].
(Dicţionar de neologisme)

DIRIJÁRE s.f. Acţiunea de a dirija şi rezultatul ei; conducere. [< dirija].
(Dicţionar de neologisme)

DIRIJÁ vb. tr. 1. a conduce o orchestră, un cor. 2. a conduce, a îndruma. (< fr. diriger)
(Marele dicţionar de neologisme)

dirijá vb., ind. prez. 1 sg. dirijéz, 3 sg. şi pl. dirijeáză, 1 pl. dirijăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. dirijéze; ger. dirijând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dirijáre s. f., g.-d. art. dirijării; pl. dirijări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DIRIJÁ vb. 1. v. îndruma. 2. a îndruma, a regla. (~ circulaţia.) 3. v. conduce. 4. a conduce, (rar) a dirigui. (~ o instituţie.) 5. v. călăuzi. 6. a îndrepta, a orienta, (livr.) a direcţiona, (fig.) a canaliza. (A ~ discuţia în sensul dorit.)
(Dicţionar de sinonime)

DIRIJÁRE s. 1. v. îndreptare. 2. îndrumare, reglare. (~ circulaţiei rutiere.) 3. v. conducere.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dir diri dirij dirija

Cuvinte se termină cu literele: re are jare ijare rijare