dis dex - definiţie, sinonime, conjugare

dis

DIS- v. des1-.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DIS1- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „separat”, „contrar”. [Var. di-, diz-. / < lat. dis].
(Dicţionar de neologisme)

DIS2- Element prim de compunere savantă cu sensul de „dificil”, „greu”, „anormal”. [Var. diz-. / < fr. dys-, gr. dys].
(Dicţionar de neologisme)

DIS1-/DI-/DIZ- pref. „separare”, „absenţă”. (< fr. dis-, cf. lat. dis)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIS2-/DIZ- elem. „dificil, greu, anormal”. (< fr. dys-, cf. gr. dys, rău)
(Marele dicţionar de neologisme)

DIS1 adv. numai în expresia dis-de-dimineaţă, foarte devreme. [Vechiu-rom. dâns-de-dimineaţă (încă la Bălcescu): v. dâns]. (Dicţionar universal al limbei române, ed. 8, de Lazăr Şăineanu).
(Alte dicţionare)


Cuvinte care încep cu literele: di

Cuvinte se termină cu literele: is