disartrie

DISARTRÍE, disartrii, s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. – Din fr. dysarthrie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISARTRÍE s.f. (Med.) Articulare defectuoasă a cuvintelor. [< fr. dysarthrie, cf. gr. dys – greu, arthron – articulaţie].
(Dicţionar de neologisme)

DISARTRÍE s. f. tulburare de limbaj constând din articularea defectuoasă a cuvintelor. (< fr. dysarthrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

disartríe s. f. (sil. mf. dis-), art. disartría, g.-d. art. disartríei; pl. disartríi
(Dicţionar ortografic al limbii române)