disciplinar
DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ♢ Pedeapsă (sau sancţiune) disciplinară = sancţiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituţia sau organizaţia în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISCIPLINÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de disciplină; propriu disciplinei. ♢ Sancţiune ~ă pedeapsă pentru nerespectarea disciplinei. /<fr. disciplinaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISCIPLINÁR, -Ă adj. Potrivit disciplinei, de disciplină. ♢ Pedeapsă disciplinară = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. [Cf. fr. disciplinaire, it. disciplinare].
(Dicţionar de neologisme)
DISCIPLINÁR, -Ă adj. (şi adv.) potrivit disciplinei. o pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină ştiinţifică. (< fr. disciplinaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
disciplinár adj. m. (sil. -pli-), pl. disciplinári; f. sg. disciplináră, pl. disciplináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISCIPLINÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de disciplină; propriu disciplinei. ♢ Sancţiune ~ă pedeapsă pentru nerespectarea disciplinei. /<fr. disciplinaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISCIPLINÁR, -Ă adj. (şi adv.) potrivit disciplinei. o pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină ştiinţifică. (< fr. disciplinaire)
(Marele dicţionar de neologisme)
disciplinár adj. m. (sil. -pli-), pl. disciplinári; f. sg. disciplináră, pl. disciplináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)