disciplinare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁRE, disciplinări, s.f. Acţiunea de a (se) disciplina. – V. disciplina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁR, -Ă, disciplinari, -e, adj. (Adesea adverbial) Conform cu disciplina, privitor la disciplină, urmărind disciplina sau disciplinarea. ♢ Pedeapsă (sau sancţiune) disciplinară = sancţiune care se aplică unei persoane pentru încălcarea regulilor de disciplină a muncii din instituţia sau organizaţia în care activează. Pe cale disciplinară = prin pedeapsă disciplinară. – Din fr. disciplinaire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISCIPLIN//Á ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISCIPLIN//Á mă ~éz intranz. Ase obişnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁR ~ă (~i, ~e) Care ţine de disciplină; propriu disciplinei. ♢ Sancţiune ~ă pedeapsă pentru nerespectarea disciplinei. /<fr. disciplinaire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obişnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
(Dicţionar de neologisme)

DISCIPLINÁRE s.f. Acţiunea de a (se) disciplina. [< disciplina].
(Dicţionar de neologisme)

DISCIPLINÁR, -Ă adj. Potrivit disciplinei, de disciplină. ♢ Pedeapsă disciplinară = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. [Cf. fr. disciplinaire, it. disciplinare].
(Dicţionar de neologisme)

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obişnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
(Marele dicţionar de neologisme)

DISCIPLINÁR, -Ă adj. (şi adv.) potrivit disciplinei. o pedeapsă ~ă = pedeapsă aplicată (cuiva) pentru încălcarea unor reguli de disciplină. 2. referitor la o disciplină ştiinţifică. (< fr. disciplinaire)
(Marele dicţionar de neologisme)

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. şi pl. disciplineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

disciplináre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. disciplinării; pl. disciplinări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

disciplinár adj. m. (sil. -pli-), pl. disciplinári; f. sg. disciplináră, pl. disciplináre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disc disci discip

Cuvinte se termină cu literele: re are nare inare linare