disciplinat

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) obişnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁT, -Ă, disciplinaţi, -te, adj. Care se supune din proprie iniţiativă disciplinei şi ordinii, care manifestă spirit de disciplină. – V. disciplina. Cf. fr. d i s c i p l i n é.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISCIPLIN//Á ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISCIPLIN//Á mă ~éz intranz. Ase obişnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DISCIPLINA şi A SE DISCIPLINA. 2) Care vădeşte spirit de disciplină. /v. a (se) disciplina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obişnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
(Dicţionar de neologisme)

DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obişnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
(Marele dicţionar de neologisme)

discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. şi pl. disciplineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DISCIPLINÁT adj. ordonat, regulat. (Duce o viaţă ~.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Disciplinat ≠ nedisciplinat
(Dicţionar de antonime)