disciplinei dex - definiţie, sinonime, conjugare

disciplinei

[Sinonime]
DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, s.f. 1. Totalitatea regulilor de comportare şi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivităţi. ♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. Ramură a unei ştiinţe; p. gener. Ştiinţă. – Din fr. discipline, lat. disciplina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCIPLÍN//Ă1 f. 1) Totalitate a regulilor de purtare obligatorii care asigură relaţii normale între membrii unei colectivităţi. 2) Respectarea acestor reguli. ~a muncii. /<fr. discipline, lat. disciplina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCIPLÍN//Ă2 ~e f. Ramură a unei ştiinţe. /<fr. discipline, lat. disciplina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menţinerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivităţi faţă de dispoziţiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei ştiinţe; studiu; ştiinţă. [< fr. discipline, it., lat. disciplina].
(Dicţionar de neologisme)

DISCIPLÍNĂ s. f. 1. totalitatea regulilor de conduită şi de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivităţi; supunere a membrilor unei colectivităţi faţă de dispoziţiile date de conducere etc. ♢ spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. ramură a unei ştiinţe; domeniu, specialitate: (p. ext.) ştiinţă. (< fr. discipline, lat. disciplina)
(Marele dicţionar de neologisme)

disciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. disciplínei; pl. disciplíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISCIPLÍNĂ s. 1. ordine, regulă, rânduială. (Obiş-nuit cu ~; respectaţi ~!) 2. v. branşă. 3. v. ştiinţă. 4. v. obiect.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Disciplină ≠ anarhie, indisciplină
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disc disci discip

Cuvinte se termină cu literele: ei nei inei linei plinei