discipol dex - definiţie, sinonime, conjugare

discipol

[Sinonime]
DISCÍPOL, discipoli, s.m. Persoană care trăieşte în preajma unui maestru, primind învăţăturile lui şi adesea continuându-le şi dezvoltându-le. ♦ Persoană care adoptă, urmează şi continuă doctrina, învăţătura, principiile cuiva. [Var.: discípul s.m.] – Din lat. discipulus. Cf. fr. disciple.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCÍPOL ~i m. Adept şi continuator al unei persoane într-un anumit domeniu; ucenic; elev. /<lat. discipulus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCÍPOL s.m. Învăţăcel, elev (al unui maestru). ♦ Continuator al unei doctrine, al unei învăţături. [Var. discipul s.m. / cf. lat. discipulus, fr. disciple].
(Dicţionar de neologisme)

DISCÍPOL s. m. elev (al unui maestru). ♢ adept şi continuator al unei doctrine. (< lat. discipulus, după fr. disciple)
(Marele dicţionar de neologisme)

discípol s. m., pl. discípoli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISCÍPOL s. 1. elev, învăţăcel, ucenic, (livr.) cirac, (înv.) şcolar. (~ al unui maestru.) 2. (livr.) acolit. (Are mulţi ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disc disci discip

Cuvinte se termină cu literele: ol pol ipol cipol scipol