discofilie

DISCOFILÍE s.f. Pasiune de a colecţiona discuri¹ (4). – Din fr. discophilie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCOFILÍE s.f. Pasiunea pentru discuri; tendinţa de a colecţiona discuri. [Gen. -iei. / < fr. discophilie].
(Dicţionar de neologisme)

DISCOFILÍE s. f. pasiunea pentru muzica pe discuri; tendinţa de a colecţiona discuri. (< fr. discophilie)
(Marele dicţionar de neologisme)

discofilíe s. f., art. discofilía, g.-d. art. discofilíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)