discografie
DISCOGRAFÍE, discografii, s.f. 1. Totalitatea discurilor1 (4) înregistrate de un cântăreţ, de o formaţie etc. 2. (Med.) Radiografie a unui disc intervertebral. – Din fr. discographie, engl. discography.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISCOGRAFÍ//E ~i f. Totalitate a discurilor înregistrate de un cântăreţ de o formaţie etc. /<fr. discographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISCOGRAFÍE s.f. 1. (Muz.) Evidenţa înregistrărilor pe disc, cu indicarea titlului, a autorului piesei, numele interpreţilor etc. ♦ Catalog de discuri muzicale. 2. Radiografie a nucleului unui disc intervertebral. [Gen. -iei. / < fr. discographie, cf. engl. discography].
(Dicţionar de neologisme)
DISCOGRAFÍE s. f. 1. studiu ştiinţific al înregistrărilor pe disc (2). 2. totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret. ♢ catalog de discuri muzicale. 3. radiografie a unui disc intervertebral. (< fr. discographie, engl. discography)
(Marele dicţionar de neologisme)
discografíe s. f., art. discografía, g.-d. art. discografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISCOGRAFÍ//E ~i f. Totalitate a discurilor înregistrate de un cântăreţ de o formaţie etc. /<fr. discographie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISCOGRAFÍE s. f. 1. studiu ştiinţific al înregistrărilor pe disc (2). 2. totalitatea înregistrărilor pe discuri ale unui autor sau interpret. ♢ catalog de discuri muzicale. 3. radiografie a unui disc intervertebral. (< fr. discographie, engl. discography)
(Marele dicţionar de neologisme)
discografíe s. f., art. discografía, g.-d. art. discografíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)