discordie

[Sinonime]

DISCÓRDIE, discordii, s.f. Neînţelegere, dezbinare între oameni, colectivităţi etc.; disensiune, dezacord; p. ext. ceartă, vrajbă; duşmănie. – Din lat., it. discordia. Cf. fr. d i s c o r d e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCÓRDI//E ~i f. Neînţelegere violentă între persoane; dezbinare. [Art. discordia; G.-D. discordiei; Sil. -di-e] /<lat., it. discordia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

discórdie (discórdii), s.f. – Neînţelegere; ceartă; vrajbă. Lat. discordia (sec. XIX). – Der. discorda, vb., din fr. discorder; discordant, adj., din fr.; discordanţă, s.f., din fr. discordance. Cf. dezacorda, vb.; dezacord, s.n., din fr.
(Dicţionarul etimologic român)

DISCÓRDIE s.f. Dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. ♢ Mărul discordiei = subiect de ceartă. [Pron. -di-e, gen. -iei. / < lat., it. discordia, cf. fr. discorde].
(Dicţionar de neologisme)

DISCÓRDIE s. f. dezbinare, neînţelegere, dezacord; (p. ext.) vrajbă, ceartă. (< lat., it. discordia)
(Marele dicţionar de neologisme)

discórdie s. f. (sil. -di-e), art. discórdia (sil. -di-a), g.-d. art. discórdiei; pl. discórdii, art. discórdiile (sil. -di-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Sinonime:
DISCÓRDIE s. 1. v. neînţelegere. 2. v. duşmănie.
(Dicţionar de sinonime)

Antonime:
Discordie ≠ armonie, concordie
(Dicţionar de antonime)

Cuvinte care încep cu literele: di dis disc disco discor

Cuvinte se termină cu literele: ie die rdie ordie cordie