discotecă

DISCOTÉCĂ, discoteci, s.f. 1. Colecţie de discuri (4); p. ext. mobilă cu rafturi în care se păstrează astfel de colecţii; încăpere special dotată pentru păstrarea şi audierea discurilor¹. 2. Local în care se ascultă muzică modernă înregistrată şi se dansează. – Din fr. discothèque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCOTÉ//CĂ ~ci f. 1) Colecţie de discuri muzicale aranjate într-o anumită ordine. 2) Mobilă cu rafturi unde se păstrează aceste discuri. 3) Încăpere specială pentru păstrarea şi audierea discurilor. 4) Petrecere cu dans (seara sau noaptea). 5) Local unde are loc o asemenea petrecere. /<fr. discotheque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCOTÉCĂ s.f. Colecţie de discuri muzicale; (p. ext.) mobilă pentru păstrarea discurilor. ♦ Încăpere în care se păstrează şi se audiază discuri. [< fr. discothèque, cf. fr. disque – disc, gr. theke – dulap].
(Dicţionar de neologisme)

DISCOTÉCĂ s. f. 1. colecţie de discuri (2); (p. ext.) mobilă pentru aceasta. 2. loc de reuniune, club unde se poate asculta muzică sau dansa după muzică înregistrată. (< fr. discothèque)
(Marele dicţionar de neologisme)

discotécă s. f., g.-d. art. discotécii; pl. discotéci
(Dicţionar ortografic al limbii române)