discreditare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. Tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde creditul, consideraţia, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCREDITÁRE s.f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – V. discredita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISCREDIT//Á ~éz tranz. (persoane, teorii, organizaţii etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISCREDIT//Á mă ~éz intranz. A-şi pierde creditul, reputaţia; a se compromite. /<fr. discréditer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCREDITÁ vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-şi piardă sau a-şi pierde încrederea, creditul altora, a(-şi) strica reputaţia. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].
(Dicţionar de neologisme)

DISCREDITÁRE s.f. Acţiunea de a (se) discredita şi rezultatul ei; pierdere a reputaţiei, a creditului. [< discredita].
(Dicţionar de neologisme)

DISCREDITÁ vb. tr., refl. a(-şi) pierde reputaţia, a (se) compromite. (< fr. discréditer)
(Marele dicţionar de neologisme)

discreditá vb., ind. prez. 1 sg. discreditéz, 3 sg. şi pl. discrediteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. discreditéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

discreditáre s. f., g.-d. art. discreditării
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.
(Dicţionar de sinonime)

DISCREDITÁRE s. 1. v. calomniere. 2. compromi-tere, (rar) discredit. (~ unei cauze nobile.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disc discr discre

Cuvinte se termină cu literele: re are tare itare ditare