DISCRIMINÁ, discriminez, vb. I. Tranz. (Rar) A separa, a face deosebire, a face distincţie, a distinge. – Din lat., it. discriminare, fr. discriminer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DISCRIMIN//Á ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DISCRIMINÁ vb. I. tr. A separa, a face deosebire, a distinge. [< lat. discriminare, cf. it. discriminare, fr. discriminer].
(Dicţionar de neologisme)
DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)
(Marele dicţionar de neologisme)
discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. şi pl. discrimineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A DISCRIMIN//Á ~éz tranz. (persoane) A lipsi de egalitate în drepturi; a limita în drepturi (în comparaţie cu ceilalţi cetăţeni). /<lat., it. discrimare, fr. discriminer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
DISCRIMINÁ vb. tr. a face o discriminare. (< fr. discriminer, lat., it. discriminare)
(Marele dicţionar de neologisme)
discriminá vb., ind. prez. 1 sg. discriminéz, 3 sg. şi pl. discrimineáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISCRIMINÁ vb. v. deosebi.
(Dicţionar de sinonime)