discromie
DISCROMÍE, discromii, s.f. (Med.) Tulburare de durată în pigmentarea pielii. – Din fr. dyschromie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISCROMÍE s.f. (Med.) Tulburare în pigmentarea normală a pielii. [Gen. -iei. / < fr. dyschromie, cf. gr. dys – dificil, chroma – culoare].
(Dicţionar de neologisme)
DISCROMÍE s. f. tulburare în pigmentaţia normală a pielii. (< fr. dyschromie)
(Marele dicţionar de neologisme)
discromíe s. f., art. discromía, g.-d. art. discromíei; pl. discromíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISCROMÍE s.f. (Med.) Tulburare în pigmentarea normală a pielii. [Gen. -iei. / < fr. dyschromie, cf. gr. dys – dificil, chroma – culoare].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
discromíe s. f., art. discromía, g.-d. art. discromíei; pl. discromíi
(Dicţionar ortografic al limbii române)