disculpa dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISCULPÁ, discúlp, vb. I. Tranz. şi refl. (Livr.) A (se) dezvinovăţi. ♦ Tranz. A recunoaşte că un acuzat nu este vinovat (şi a-l scoate din cauză). – Din fr. disculper.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISCULPÁ discúlp tranz. 1) (persoane) A face să se disculpe; a dezvinovăţi; a dezvinui; a justifica. 2) (acuzati) A scoate din culpă; a recunoaşte ca fiind nevinovat; a dezvinovaţi; a dezvinui; a justifica. /<fr. disculper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISCULPÁ mă discúlp intranz. A-şi demonstra nevinovăţia; a se dezvinovăţi; a se dezvinui; a se justifica. /<fr. disculper
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCULPÁ vb. I. tr., refl. A (se) dezvinovăţi, a se justifica. [P.i. discúlp, 3,6 -pă. / < fr. disculper].
(Dicţionar de neologisme)

DISCÚLPĂ s.f. (Italienism) Dezvinovăţire; lipsă de vină. [< it. discolpa].
(Dicţionar de neologisme)

DISCULPÁ vb. tr., refl. a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica. (< fr. disculper)
(Marele dicţionar de neologisme)

DISCÚLPĂ s. f. dezvinovăţire. (< it. discolpa)
(Marele dicţionar de neologisme)

disculpá vb., ind. prez. 1 sg. discúlp, 3 sg. şi pl. discúlpă; conj. prez. 3 sg. şi pl. discúlpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

discúlpă s. f., pl. discúlpe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISCULPÁ vb. v. dezvinovăţi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A se disculpa ≠ a se inculpa
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disc discu discul

Cuvinte se termină cu literele: pa lpa ulpa culpa sculpa