discutare

DISCUTÁ, discút, vb. I. 1. Intranz. A vorbi, a sta de vorbă cu cineva despre ceva; a conversa. 2. Tranz. A analiza, a examina o lucrare, un proiect, o lege etc. în cadrul unui grup sau al unui colectiv de muncă. – Din fr. discuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISCUTÁRE s.f. Faptul de a discuta. – V. discuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISCUTÁ discút 1. intranz. 1) A purta o discuţie; a sta de vorbă; a disputa; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a disputa. 2. tranz. (lucrări, proiecte, probleme etc.) A analiza într-un colectiv, printr-un schimb de păreri, în vederea luării unei hotărâri. /<fr. discuter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISCUTÁ vb. I. tr., intr. 1. A vorbi, a dezbate (asupra unei chestiuni etc.); a conversa; a analiza. 2. A vorbi în contradictoriu cu cineva. [P.i. discút. / < fr. discuter, cf. lat. discutere].
(Dicţionar de neologisme)

DISCUTÁRE s.f. Acţiunea de a discuta; ducerea unei discuţii. [< discuta].
(Dicţionar de neologisme)

DISCUTÁ vb. I. intr. a sta de vorbă; a conversa. II. tr. a analiza, a dezbate. (< fr. discuter)
(Marele dicţionar de neologisme)

discutá vb., ind. prez. 1 sg. discút, 3 sg. şi pl. discútă, imperf. 3 sg. discutá; conj. prez. 3 sg. şi pl. discúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

discutáre s. f., g.-d. art. discutării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DISCUTÁ vb. 1. a conversa, a dialoga, a vorbi, (livr.) a se întreţine, (rar) a convorbi, (pop. şi fam.) a (se) sfătui, (înv. şi reg.) a băsădi, (reg.) a povesti, (Ban.) a turvini, (înv.) a vorovi. (Au ~ despre toate.) 2. v. chibzui. 3. v. dezbate.
(Dicţionar de sinonime)

DISCUTÁRE s. 1. v. dezbatere. 2. dezbatere, tratare. (~ unui subiect actual.)
(Dicţionar de sinonime)