diseca dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecţie. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuţios pentru a scoate în evidenţă caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISECÁ diséc tranz. 1) (organisme animale sau vegetale) A supune unei disecţii; a diviza prin tăiere în părţi componente pentru a studia structura. 2) fig. A examina minuţios (pentru a descoperi proprietăţile ascunse). /<fr. disséquer, lat. dissecare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărţi metodic părţile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuţios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].
(Dicţionar de neologisme)

DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecţie. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuţios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)
(Marele dicţionar de neologisme)

disecá vb., ind. prez. 1 sg. diséc, 3 sg. şi pl. disécă; conj. prez. 3 sg. şi pl. diséce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISECÁ vb. (ANAT.) (rar) a spinteca. (A ~ un cadavru.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dise disec

Cuvinte se termină cu literele: ca eca seca iseca