DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ţine o disertaţie. – Din fr. disserter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ţine o disertaţie. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].
(Dicţionar de neologisme)
DISÉRT, -Ă adj. Care vorbeşte cu uşurinţă şi elegant. [< lat. disertus, fr. disert].
(Dicţionar de neologisme)
DISERTÁ vb. tr. a ţine o disertaţie. (< fr. disserter, lat. dissertare)
(Marele dicţionar de neologisme)
DISÉRT, -Ă adj. care vorbeşte cu uşurinţă şi elegant. (< fr. disert, lat. disertus)
(Marele dicţionar de neologisme)
disertá vb., ind. prez. 1 sg. disertéz, 3 sg. şi pl. diserteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ţine o disertaţie. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
DISERTÁ vb. tr. a ţine o disertaţie. (< fr. disserter, lat. dissertare)
(Marele dicţionar de neologisme)
DISÉRT, -Ă adj. care vorbeşte cu uşurinţă şi elegant. (< fr. disert, lat. disertus)
(Marele dicţionar de neologisme)
disertá vb., ind. prez. 1 sg. disertéz, 3 sg. şi pl. diserteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)