disertație dex - definiţie, sinonime, conjugare

disertație

DISERTÁŢIE, disertaţii, s.f. Expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific şi amănunţit. ♦ Spec. (Ieşit din uz) Lucrare ştiinţifică susţinută în public de autor, pentru dobândirea unui grad ştiinţific. [Var.: dizertaţie s.f.] – Din fr. dissertation, lat. dissertatio. Cf. rus. d i s e r t a ţ i i a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISERTÁŢI//E ~i f. 1) Lucrare ştiinţifică susţinută public pentru obţinerea unui grad ştiinţific (de doctor în ştiinţe); teză. 2) Expunere în care se tratează o problemă în mod ştiinţific pe baza argumentelor şi datelor dobândite prin studiu. [Art. disertaţia; G.-D. disertaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. dissertation, lat. dissertatio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISERTÁŢIE s.f. Expunere ştiinţifică (scrisă sau orală) care tratează o anumită problemă; expunere asupra unei chestiuni, asupra unei opere etc. în care se dezvoltă o idee filozofică sau morală. ♦ Lucrare prezentată de cineva în vederea obţinerii unui grad ştiinţific. ♦ Temă dezvoltată de un elev sau de un student asupra unui subiect dat. [Gen. -iei, var. disertaţiune, dizertaţie, dizertaţiune s.f. / cf. fr. dissertation, lat. dissertatio].
(Dicţionar de neologisme)

DISERTÁŢIE s. f. expunere asupra unei probleme, tratată în mod ştiinţific. ♢ lucrare prezentată de cineva în vederea obţinerii unui grad ştiinţific. (< fr. dissertation, lat. dissertatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

disertáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disertáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disertáţiei; pl. disertáţii, art. disertáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis dise diser disert

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie tatie rtatie