disimilare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISIMILÁ, pers. 3 disimilează, vb. I. Refl. (Despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilaţie. – Din fr. dissimiler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISIMILÁRE, disimilări, s.f. (Fon.) Faptul de a se disimila; disimilaţie. – V. disimila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISIMIL//Á ~éz tranz. (sunete ale vorbirii) A face să se disimileze. /<fr. dissimiler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISIMIL//Á se ~eáză intranz. (despre sunetele vorbirii) A suferi o disimilaţie. /<fr. dissimiler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISIMILÁ vb. I. tr., refl. (Lingv.; despre sunete) A (se) modifica, a dispărea sau a face să dispară datorită influenţei unui alt sunet identic, asemănător. [< fr. dissimiler].
(Dicţionar de neologisme)

DISIMILÁRE s.f. Acţiunea de a disimila; disimilaţie. [< disimila].
(Dicţionar de neologisme)

DISIMILÁ vb. refl. (despre sunete) a suferi o disimilaţie. (< fr. dissimiler)
(Marele dicţionar de neologisme)

disimilá vb., ind. prez. 3 sg. disimileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

disimiláre s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISIMILÁRE s. (FON.) disimilaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disi disim disimi

Cuvinte se termină cu literele: re are lare ilare milare