disimulat dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISIMULÁ, disimulez, vb. I. Tranz. A ascunde adevărata faţă a unui lucru, a unei situaţii etc. (dându-i o aparenţă înşelătoare); a camufla, a masca. – Din fr. dissimuler, lat. dissimulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISIMULÁT, -Ă, disimulaţi, -te, adj. Care ascunde (sub un aspect înşelător) adevărata înfăţişare a lucrurilor, a situaţiei etc. ♦ (Despre oameni şi firea lor) Închis, ascuns; fals, ipocrit. – V. disimula.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISIMUL//Á ~éz tranz. A prezenta într-o formă aparentă, ascunzând adevărul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler, lat. dissimulare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISIMULÁ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A DISIMULA. 2) (despre persoane) Care are o fire ascunsă; puţin comunicativ. /v. a disimula
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde, a masca adevărata faţă a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler, it., lat. dissimulare].
(Dicţionar de neologisme)

DISIMULÁ vb. tr. a-şi ascunde adevăratele gânduri, sentimente etc., dându-le aparenţe înşelătoare; a masca, a camufla. ♢ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler, lat. dissimulare)
(Marele dicţionar de neologisme)

DISIMULÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) ascuns, prefăcut, nesincer. (< disimula)
(Marele dicţionar de neologisme)

disimulá vb., ind. prez. 1 sg. disimuléz, 3 sg. şi pl. disimuleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISIMULÁ vb. v. ascunde.
(Dicţionar de sinonime)

DISIMULÁT adj. (fig.) camuflat, deghizat, mascat. (Adevăr ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disi disim disimu

Cuvinte se termină cu literele: at lat ulat mulat imulat