disjunctor dex - definiţie, sinonime, conjugare

disjunctor

DISJUNCTÓR, disjunctoare, s.n. Întrerupător acţionat automat sau prin comandă voită, care serveşte la protejarea circuitului de variaţiile anormale ale intensităţii sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISJUNCT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv acţionat automat sau prin comandă şi folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISJUNCTÓR s.n. Dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerinţelor unei funcţionări corecte. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. disjoncteur].
(Dicţionar de neologisme)

DISJUNCTÓR s. n. dispozitiv care întrerupe automat circuitul electric conform cerinţelor unei funcţionări corecte. (< fr. disjoncteur)
(Marele dicţionar de neologisme)

disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. disjunctoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

conjunctór-disjunctór s. n. (sil. -junc-), pl. conjunctoáre-disjunctoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disj disju disjun

Cuvinte se termină cu literele: or tor ctor nctor unctor