dislalie dex - definiţie, sinonime, conjugare

dislalie

DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în pronunţarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISLALÍE f. med. Stare patologică care se manifestă prin greutatea de a articula cuvintele. [Art. dislalia; G.-D. dislaliei; Sil. -li-e] /<fr. dyslalie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].
(Dicţionar de neologisme)

DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformaţii sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)
(Marele dicţionar de neologisme)

dislalíe s. f., art. dislalía, g.-d. dislalíi, art. dislalíei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis disl disla dislal

Cuvinte se termină cu literele: ie lie alie lalie slalie