disociație
[Sinonime]
DISOCIÁŢIE, disociaţii, s.f. Disociere. ♦ Rezultatul unei disocieri. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. dissociation, lat. dissociatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISOCIÁŢIE s.f. 1. Descompunere a moleculelor în atomi sau în grupuri de atomi; disociere. 2. Facultatea de separare, de despărţire, de a face disocieri. [Pron. -ci-a-, gen. -iei, var. disociaţiune s.f. / cf. fr. dissociation, lat. dissociatio].
(Dicţionar de neologisme)
DISOCIÁŢIE s. f. disociere. ♢ rezultatul unei disocieri. (< fr. dissociation, lat. dissociatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
disociáţie s. f. (sil. -ci-a-ţi-e), art. disociáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disociáţiei; pl. disociáţii, art. disociáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISOCIÁŢIE s. v. disociere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Disociaţie ≠ asociaţie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISOCIÁŢIE s.f. 1. Descompunere a moleculelor în atomi sau în grupuri de atomi; disociere. 2. Facultatea de separare, de despărţire, de a face disocieri. [Pron. -ci-a-, gen. -iei, var. disociaţiune s.f. / cf. fr. dissociation, lat. dissociatio].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
disociáţie s. f. (sil. -ci-a-ţi-e), art. disociáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. disociáţiei; pl. disociáţii, art. disociáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISOCIÁŢIE s. v. disociere.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Disociaţie ≠ asociaţie
(Dicţionar de antonime)