disociere dex - definiţie, sinonime, conjugare
DISOCIÁ, disociez, vb. I. Tranz. 1. (Chim.) A scinda în mod reversibil o moleculă în molecule mai simple sau în ioni; a descompune temporar şi reversibil o combinaţie. ♢ Refl. Atomii se disociază. 2. A despărţi, a separa, a delimita între ele noţiuni, probleme, idei care formează de obicei un ansamblu unic. [Pr.: -ci-a] – Din fr. dissocier, lat. dissociare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISOCIÉRE, disocieri, s.f. Acţiunea de a (se) disocia şi rezultatul ei; disociaţie. [Pr.: -ci-e-] – V. disocia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DISOCI//Á ~éz tranz. 1) (corpuri, substanţe) A face să se disocieze. 2) (pro-bleme, idei) A despărţi, făcând o delimitare riguroasă. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE DISOCI//Á se ~áză intranz. (de-spre corpuri, substanţe) A se separa în părţile asociate; a se desface în părţile componente; a se descompune; a se dezasambla; a se dezagrega; a se desface. [Sil. -ci-a] /<fr. dissocier, lat. dissociare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISOCIÁ vb. I. tr. A descompune o moleculă în atomi sau în grupuri de atomi. ♦ (Fig.) A despărţi, a separa. [Pron. -ci-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dissocier, cf. lat. dissociare].
(Dicţionar de neologisme)

DISOCIÉRE s.f. Acţiunea de a disocia şi rezultatul ei; disociaţie. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unităţii şi echilibrului dintre al doilea şi primul sistem de semnalizare, pe de o parte, şi primul sistem şi activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia].
(Dicţionar de neologisme)

DISOCIÁ vb. I. tr., refl. (despre molecule) a (se) scinda reversibil în molecule mai simple sau în ioni; (despre combinaţii) a (se) descompune temporar. II. tr. a despărţi, a separa (noţiuni, probleme etc.). (< fr. dissocier, lat. dissociare)
(Marele dicţionar de neologisme)

disociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. disociéz, 3 sg. şi pl. disociáză, 1 pl. disociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. disociéze; ger. disociínd (sil. -ci-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

disociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. disociérii; pl. disociéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DISOCIÁ vb. a disjunge. (A ~ un aspect al problemei.)
(Dicţionar de sinonime)

DISOCIÉRE s. disociaţie. (O ~ necesară.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) disocia ≠ a (se) asocia
(Dicţionar de antonime)

Disociereasociere
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: di dis diso disoc disoci

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere ciere ociere