disocierea
[Sinonime]
DISOCIÉRE, disocieri, s.f. Acţiunea de a (se) disocia şi rezultatul ei; disociaţie. [Pr.: -ci-e-] – V. disocia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISOCIÉRE s.f. Acţiunea de a disocia şi rezultatul ei; disociaţie. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unităţii şi echilibrului dintre al doilea şi primul sistem de semnalizare, pe de o parte, şi primul sistem şi activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia].
(Dicţionar de neologisme)
disociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. disociérii; pl. disociéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISOCIÉRE s. disociaţie. (O ~ necesară.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Disociere ≠ asociere
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DISOCIÉRE s.f. Acţiunea de a disocia şi rezultatul ei; disociaţie. ♦ Proces de separare a atomilor sau a grupurilor de atomi din moleculă. ♦ (Fiziol.) Rupere a unităţii şi echilibrului dintre al doilea şi primul sistem de semnalizare, pe de o parte, şi primul sistem şi activitatea centrilor subcorticali, pe de alta. [Pron. -ci-e-. / < disocia].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DISOCIÉRE s. disociaţie. (O ~ necesară.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Disociere ≠ asociere
(Dicţionar de antonime)