disoluție dex - definiţie, sinonime, conjugare

disoluție

DISOLÚŢIE, disoluţii, s.f. (Franţuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DISOLÚŢI//E ~i f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DISOLÚŢIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupţie, dezmăţ. [Gen. -iei, var. disoluţiune, dizoluţie s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].
(Dicţionar de neologisme)

DISOLÚŢIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupţie. 2. (fig.) corupţie. 3. absorbţie a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
(Marele dicţionar de neologisme)

disolúţie s. f. (sil. -ţi-e), art. disolúţia (sil. -ţi-a), g.-d. disolúţii, art. disolúţiei
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: di dis diso disol disolu

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie lutie olutie